Celei prea dorite

Azi am primit o poezie, scrisa de un prieten drag mie. Numele nu pot sa-l dau, pentru ca nu mi s-a oferit acordul. Tot ce pot sa spun....multumesc!



Un peisaj încântător
E-ncântătoarea ta făptură
Îţi joacă zâmbetul pe gură
Ca boarea unui vânt uşor .

Drumeţul trist ce-ţi iese-n cale
Işi simte sufletul vrăjit
În clipa când i-a răsărit
Splendoarea sănătăţii tale.

În armonia de culori
Ce trupul tău îl inveşmântă
Poeţii-nchipuirii cântă
Un graţios balet de flori.

Vestmântul tău multicolor
Cu inima ţi-l potriveşti
Nebună, tu mă-nnebuneşti
Şi te urăsc cum te ador!

Tânjeam în vesela grădină
Când soarele, bătându-şi joc
M-a sfâşiat cu lănci de foc
Din arzătoarea lui lumină.

M-au umilit ca pe-un martir
Grădina, primăvara, firea
Şi pentru-a-mi răzbuna jignirea
Am pedepsit un trandafir!


Ascuns în umbrele tăcerii
Aş vrea să mă strecor la fel
În preajma ta, ca un mişel,
La ceasul tainic al plăcerii,
Să-ţi pedepsesc frumosul trup
Să-ţi sânger carnea-nspăimântată,
Nevinovatul sân de fată
Şi-o rană-n coapsa ta să rup.


Apoi cu dulce voluptate
Infrigurat as cauta
In asta noua gura a ta,
Sa torn veninul meu de frate.