Umbre

Doi oameni. Nelamuriri, lacrimi, decizii pripite sau nu, inghetati, goi...Construim un puzzle din sentimente frante. Primim firmituri care nu ne stapanesc foamea. Ingraditi de mandrie, ingraditi de orgoliu ne scufundam in visul perfect spulberat de teama. Alergam dezorientati in aceeasi directie, dar destinatia este diferita. Rugaciunea iubirii este pagana. Ne injectam in suflet iluzii in care nu credem, ne agatam de tot ce-i frumos, vrem sa atingem nemurirea dar ne este frica sa intindem mana. Ne pierdem printre chipuri fara expresie, ne conformam la obisnuit, ratacim printre oameni comuni, gandim comun, facem gesturi comune, devenim comuni, ne robotizam. Fericire? Iubire? Tanjim, predicam, hulim, nu simtim. Atingem, devenim acelasi trup, acelasi aer, acelasi puls, acelasi miros, dar niciodata aceeasi inima. Dramatizam, amanam, pierdem, sfarsim cu regrete, ne rupem. Noaptea imbratiseaza un intreg, dimineata raman doi. Doi oameni. Umbre.