Incertitudine



Te-ai catarat in gandul meu,
Fara sa stii daca vrei sa-l stapanesti,
Iar acum nu e zi, nici noapte nu e
Nu e soare, dar nici stele nu sunt
Izvorul timpului nu trece repede, dar nici incet
Totul este rece si incert.
Ma intreb unde plutim, unde vom ajunge...
Suntem intr-o lume paralela
Pe care nimeni n-o atinge.
Stau dupa un perete de sticla
Aburit de dorul zilei si de fum
Facand infuzie cu al tau ametitor parfum.
Imi fac culcus in palide asternuturi
Cu gandul la dragostea de oameni
Singuratate, etichete si valoare
La zborul sufletului spre soare
La tot ce am crezut in copilarie
Si la ce-am cules la maturitate.
As vrea sa stiu cand ceasul bate de sfarsit
Sa inchid pleoapele, sa nu stiu cine-a gresit,
Sa pastrez iubirea in apogeul ei
Sa nu fiu nevoita s-o privesc ca un ateu.
Mi-e teama ca nu stiu cum sa nu te mai iubesc,
Cred ca nu e una dintre legile ceresti,
Iar daca eu va trebui sa car urmarile in spate
Voi extrage intelepciunea dar si otrava care poate
O s-o beau toata, pana la fund,
Sa-mi devina sufletul imun,
Sa nu ma mai amarasc degeaba
Si sa inteleg ca singuratatea mea tanjeste
Sa prinda iubirea-n carlig, ca pe un peste
Care se zbate pentru o clipa de viata.
Ea nu trebuie prinsa cu momeala,
Pentru ca atunci tot ce va deveni
O sa fie hrana pentru trup,
Gustata, digerata si data afara.



2 comentarii:

liana spunea...

scrii tare frumos si inspirat...te voi mai vizita!

AlterEgo spunea...

Multumesc frumos :) Esti binevenita