Eternity and a day




 Este greu sa scriu dupa atata timp si mai mult , este foarte greu pentru mine sa scriu aceste randuri.
 Am avut ocazia sa cunosc la varsta de 16 ani o persoana minunata, o persoana mai matura decat eram eu la varsta aceea. Totul a inceput cu o conversatie si a continuat cu momente pe care nu am sa le uit niciodata. A fost o perioada de cativa ani in care am crescut, m-am maturizat si am invatat multe lucruri de la aceasta persoana, printre care si sa iubesc. Nu a fost o iubire de o saptamana, de o luna sau de un an. Nu a fost o iubire cliseica, nu a fost o iubire normala, dar suficient de intensa incat sa ma dea peste cap si sa-si lase amprenta. Nu ne-am tinut de mana, nu ne-am sarutat, nu ne-am mangaiat. A fost dincolo de atractie fizica, dincolo de cuvinte...Da, te poti indragosti de mintea unui om. Au trecut 8 ani...8 ani in care nebunia asta nu s-a oprit de tot.  E ca si cum ai fi intr-un carusel pe care nu-l mai poti opri.  Acest capitol din viata mea a ramas suspendat intre o fila de poveste care e pe jumatate arsa si intre cuvintele nerostite , dorintele neconsumate. Nu e o obsesie, e un sentiment puternic, frumos dar care ma chinuie nespus. Am incercat sa-i  dau drumul, m-am impacat pana si cu gandul ca a fost mai mult un personaj proiectat de mine, un om in care am vrut sa vad anumite lucruri, un om  de care sa ma agat. Nu e sanatos sa ma gandesc cu regret la lucrurile care nu s-au intamplat, dar inca ma intreb daca aceasta persoana e omul din mintea si inima mea, daca e omul cu care am avut cele mai frumoase conversatii, omul care a trezit in mine ingeri si demoni.  Ocazional , inca il visez ...Refuz sa cred ca o legatura emotionala puternica se rupe atat de usor. Ma simt incompleta.
Poate in alta viata , lucrurile o sa se clarifice....Poate in alta viata, o sa avem sansa pe care nu am avut-o.  Poate in alta viata, o sa te cunosc. Poate, in alta viata o sa ma cunosti, drag prieten.

Trecator


Cerul se oglindeste in lumina baltii.
Trenul trece nepasator lasandu-si cantul.
Intr-o somnolenta acuta,
La tine ma duce gandul.

Trece vremea, trecem noi,
De unde ne culegem?
Azi, numai de-am putea
Destinul sa-l alegem.

Linii fine ne incresteaza fruntea,
Ochii obositi se apleaca...
Oare fericiti vom fi noi, oamenii
Vreodata?

Cu tine


As vrea sa-mi spui ca sunt frumoasa,
Iar palma ta, tandru sa-mi atinga chipul
Sa adorm cuminte sub geana ta,
Niciodata nu mi s-a parut mai simplu.
As vrea sa-mi spui ca sunt frumoasa,
Si ca nu ai mai iubit astfel.

As vrea sa-ti arat ca esti un om frumos,
Iar buzele mele tremurand sa-ti sarute ochii,
Pe acest drum anevoios, as vrea sa mi te-apropii.
Incet trec zilele innecate in paginile cartilor vechi,
Iar noptile sunt palide si asternuturile reci.

Cu ochii vino si insenineaza-mi gandul
Linisteste-mi inima cu o dulce soapta de amor
Caci timpul petrecut fara tine
Niciodata nu mi s-a parut mai greu.

Incertitudine



Te-ai catarat in gandul meu,
Fara sa stii daca vrei sa-l stapanesti,
Iar acum nu e zi, nici noapte nu e
Nu e soare, dar nici stele nu sunt
Izvorul timpului nu trece repede, dar nici incet
Totul este rece si incert.
Ma intreb unde plutim, unde vom ajunge...
Suntem intr-o lume paralela
Pe care nimeni n-o atinge.
Stau dupa un perete de sticla
Aburit de dorul zilei si de fum
Facand infuzie cu al tau ametitor parfum.
Imi fac culcus in palide asternuturi
Cu gandul la dragostea de oameni
Singuratate, etichete si valoare
La zborul sufletului spre soare
La tot ce am crezut in copilarie
Si la ce-am cules la maturitate.
As vrea sa stiu cand ceasul bate de sfarsit
Sa inchid pleoapele, sa nu stiu cine-a gresit,
Sa pastrez iubirea in apogeul ei
Sa nu fiu nevoita s-o privesc ca un ateu.
Mi-e teama ca nu stiu cum sa nu te mai iubesc,
Cred ca nu e una dintre legile ceresti,
Iar daca eu va trebui sa car urmarile in spate
Voi extrage intelepciunea dar si otrava care poate
O s-o beau toata, pana la fund,
Sa-mi devina sufletul imun,
Sa nu ma mai amarasc degeaba
Si sa inteleg ca singuratatea mea tanjeste
Sa prinda iubirea-n carlig, ca pe un peste
Care se zbate pentru o clipa de viata.
Ea nu trebuie prinsa cu momeala,
Pentru ca atunci tot ce va deveni
O sa fie hrana pentru trup,
Gustata, digerata si data afara.



Azi...


Azi sunt trista. Azi, ma simt singura. Azi, ma simt abandonata. Azi, m-am abandonat. Azi vreau sa plang pe umarul cuiva. Azi vreau sa fiu stransa in brate. Azi ma simt un copil ratacit, un copil pierdut in aglomeratia vietii. Azi am dat armura jos. Azi sunt Eu: singura. Azi doar tigara imi tine companie. Azi urasc si iubesc tigarile. Azi ma privesc de sus, incercand sa ma inteleg. Azi ma intreb daca m-am inteles vreodata. Azi nimanui nu-i pasa. Azi o sa fie furtuna, la fel ca in trupul meu. Azi tremur. Azi sunt vulnerabila. Azi regret. Azi as vrea sa iubesc. Azi ma iubeste linistea. Azi urasc linistea. Azi vreau galagie. Azi vreau tinerete. Azi nu mai exista. Azi au trecut anii. Azi sunt intr-un film, unul plictisitor. Azi sunt intr-un film comercial. Azi vreau sa stau in ploaie. Azi vreau sa ma contopesc cu furtuna si cu vantul. Azi as vrea sa plec. Azi vreau sa tip. Azi vreau sa dau totul afara. Azi, ramane doar o alta zi de "azi" care am mai trait-o. Azi nu se schimba nimic. Azi nu am nici macar incotro sa tip. Azi nu am pe cine lua in brate. Azi o sa-mi imbratisez alter ego-ul. Azi nu mi-a fost dor de el. Azi nu vreau sa-ti fie mila. Nici macar azi, nu cersesc nimic. Azi nu vreau sa-ti para rau. Azi nu vreau compatimire. Pana si azi, vreau sa par puternica. Azi par. Azi zic doar ce simt. Azi imi tine "azi" companie. Cate zile de "azi" o sa mai fie?

Sa ramanem...


Ca in "Sarutul" lui Brancus
Sa ramanem pentru totdeauna.
Vom vorbi numai prin gesturi,
Niciodata sa nu cunoastem ura,
Iar daca ploaia va cadea,
Cu focul din inimi ne vom usca
Si iubirea ne-a ramane peste veacuri
In vazduhul plin de lacrimi.

Daca...




Daca ma voi simti prea mica,
Pentru a pastra ceva atat de mare
Precum e iubirea ce-mi palpaie in piept,
Si daca intr-o zi va gasi scapare,
De pe-acum imi cer iertare
Ca n-am stiut sa previn acest esec.


Daca e sa greseasca unul dintre noi,
Lasa acea persoana sa fiu eu,
Caci de vei fi tu cel vinovat
Nu ma voi purta tocmai adecvat,
Iar iubirea o sa devina doar un alt
Ideal abandonat.


Daca te rupi, te rupi din mine
Si vei ramane cu amprenta mea, pe care,
Se vor stradui in zadar s-o stearga
Celelalte domnisoare.
Voi fi vocea ta, atunci cand vei incerca
Vorbe de amor sa mai soptesti,
Si inima in pumni ti-o voi strivi
Daca vei dori sa mai iubesti.