
Ca in "Sarutul" lui Brancus
Sa ramanem pentru totdeauna.
Vom vorbi numai prin gesturi,
Niciodata sa nu cunoastem ura,
Iar daca ploaia va cadea,
Cu focul din inimi ne vom usca
Si iubirea ne-a ramane peste veacuri
In vazduhul plin de lacrimi.
...despre amestecul asta de iubire si ura, de clocot si indiferenta reptiliana(pentru ca nu esti nici fierbinte, nici rece). Despre splendoarea ametitoare a imaturitatii, despre forta confuziei, vagului, indoielii care te fixeaza in centrul gol al vartejului...
Copyright © 2008 AlterEgo | Design by Styleshout, Template Blogger by Blog and Web
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu