Suntem suflete flamande dupa vibratie, trupuri inghetate de sentimentele dupa care tanjim de atata timp. Atingem, dar nu simtim, privim dar nu vedem.
Suntem partenerii ideali de cuvinte otravite, ambalate frumos, pe care le inghitim ca un medicament ,intotdeauna cu intentii bune, dar care nu sunt niciodata finalizate. Dansam un dans haotic de amagire.
Suntem ce am vrea sa fim, traim bine in aceasta conjunctura aparent inofensiva, mereu sustinatori, mereu pregatiti cu replici de reparat gauri morale. Cladim, cladim dar fundatia noastra nu e concreta si totul se darama pe constiinta noastra.
Suntem dependenti unul de celalalt, o alegere intotdeauna mai buna decat singuratatea. Ne bantuim reciproc inimile vulnerabile, adunam praf peste nevoi, adunam noroi peste simtire.
Suntem comozi, ne scuturam cu greu de vechile obiceiuri. Viciile ne fac placere, ne dau identitate, credem ca ne scot din rutina, dar ne adancesc mai mult, nu ne deschid orizonturi, ne inchid mintea, ne impaienjenesc ochii.
Suntem o imbratisare calduroasa, o imbratisare fierbinte de iluzii, la locul si momentul potrivit. Ne ademenim in continuare intr-o poveste, ne pescuim cu momeala perfecta. Pozam cu buzele ravnind la contopire, dar zidul cine-l darama?
Suntem partenerii ideali de cuvinte otravite, ambalate frumos, pe care le inghitim ca un medicament ,intotdeauna cu intentii bune, dar care nu sunt niciodata finalizate. Dansam un dans haotic de amagire.
Suntem ce am vrea sa fim, traim bine in aceasta conjunctura aparent inofensiva, mereu sustinatori, mereu pregatiti cu replici de reparat gauri morale. Cladim, cladim dar fundatia noastra nu e concreta si totul se darama pe constiinta noastra.
Suntem dependenti unul de celalalt, o alegere intotdeauna mai buna decat singuratatea. Ne bantuim reciproc inimile vulnerabile, adunam praf peste nevoi, adunam noroi peste simtire.
Suntem comozi, ne scuturam cu greu de vechile obiceiuri. Viciile ne fac placere, ne dau identitate, credem ca ne scot din rutina, dar ne adancesc mai mult, nu ne deschid orizonturi, ne inchid mintea, ne impaienjenesc ochii.
Suntem o imbratisare calduroasa, o imbratisare fierbinte de iluzii, la locul si momentul potrivit. Ne ademenim in continuare intr-o poveste, ne pescuim cu momeala perfecta. Pozam cu buzele ravnind la contopire, dar zidul cine-l darama?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu