Actul 1
Scena 1
Un apartament modest, dar cu bun gust. Ea intra in bucatarie si tranteste usa.
Ea: ( pe un ton firesc) Deci crezi ca sunt o amanta proasta.
El: (din camera) Nu ma provoca. (intra in bucatarie) Nu am zis ca esti o amanta proasta, am zis pur si simplu ca nu iti dai suficient de mult interesul.
Ea: De parca ai sti tu ce insemna sa-ti dai interesul. Rostesti cuvinte mari. Nu crezi ca esti intr-o postura nefavorabila in momentul de fata pentru a-mi explica mie cum sta treaba cu interesul? Nu o sa ma cert cu tine. ( se aseaza pe scaun si isi aprinde o tigara)
El: Tipic din partea ta sa renunti la conversatie. Nu stiu de ce ma mir…
Ea: Nu o sa ma cert cu tine!
El: Vreau doar sa avem aceasta conversatie. Se numeste COMUNICARE! Stii, atunci cand doi oameni civilizati stau si vorbesc despre diferite lucrurile care ii preocupa.
Ea: Mai nou, COMUNICAREA in casa asta e atunci cand eu accept acest schimb de replici, si totul se termina prin zgomot, usi trantite si obiecte sparte.
El: Uite, promit ca nu o sa sparg nimic. ( se aseaza la masa) Si nu mai fuma atat, nu iti sta bine cu tigara.
Ea: Inainte nu te deranja.
El: Ei bine, acuma ma deranjeaza.
Ea : In ultima vreme te deranjeaza tot ceea ce fac.
El: Ce vrei sa spui?
Ea: Exact ce am zis adineaori.
El: Vezi? Vrea omul sa aiba o discutie si tu ii dai cu batul peste nas.
Ea: Ei, exagerezi…
El: Asa, acum exagerez, ( rade) Iti dai seama cat de ipocrita esti?
Ea: Am avut un profesor bun.
El: Ce vrei sa spui?
Ea: Exact ce am zis adineaori.
El: (nervos) Termina!
Ea: (calma) Termina tu.
El: Ce sa termin?
Ea: Nu ajungem nicaieri…
El: Normal ca nu ajungem nicaieri, pentru ca nu suntem in stare nici macar sa incepem ceva.
Ea: Ma plictisesti, zau…
El: Ei, bine suntem doi oameni plictisiti.
Ea: Nu, tu esti un om plictisit.
El: Daca nu ma insel, tocmai ziceai ca te plictisesc. Nu ar trebui sa intri si tu in ecuatia oamenilor plictisiti?
Ea: Da, dar asta e valabil doar acum. Eu de felul meu sunt o persoana spontana, vesela, plina de viata...Mediul acesta nu-mi face bine, ma inchide, imi ingradeste gandirea...
El: Inainte eu iti dadeam pofta de viata, eu iti aduceam acel fior al libertatii, setea de cunoastere, pasiunea...Vroiai adrenalina, ti-am dat adrenalina, vroiai iubire dincolo de limite, mi-am pus sufletul pe tava, am devenit sclavul tau, scavul iubirii pentru tine!
Ea: Si vrei ceva la schimb? De ce imi reprosezi toate astea? Tu ai vrut sa te bagi in jocul asta, te-am avertizat de la inceput. Si pana la urma, nu te poti plange, erai un nefericit de care si-au sters toate femeile bocancii. Eu ti-am redat personalitatea, speranta, ti-am creat o imagine…erai un terchea berchea.
El: Cat ma dor cuvintele tale…Dar trebuie sa admit ca ai dreptate. Ne-am folosit unul pe celalalt pentru a ne linge ranile. Nu suntem nici unul mai presus, suntem niste bestii. Vezi, de aceea ne potrivim, de aceea s-a nascut aceasta iubire bolnavicioasa intre noi. Suntem niste oameni degradati, fara scrupule care traiesc din venin.
Ea: ( se uita la ceas) Nu pot sa mai stau mult, trebuie sa plec. Constantin o sa se intoarca acasa peste 2 ore.
El: Cat de previzibil…Tot timpul trebuie sa intervina ceva. De ce mergi? Nu poti sa mai ramai cateva zile?
Ea: Nu, nu pot. Vezi ca incepi sa devii lacom si egoist. Nu esti singurul care are nevoie de amanta. Ce v-ati face fara mine? Nu pot sa raman, i-as frange inima bietului om. A zis ca pregateste o cina deosebita pana ajung.
El: Daca stau sa ma gandesc, tu nu mi-ai gatit niciodata nimic.
Ea: Ar insemna sa trec de bariera principiilor mele. Aceasta relatie nu are nevoie de menajari. Este o relatie strict profesionala.
El: Profesionala? Ce tot vorbesti?
Ea: Da, profesionala. Si a fi amant e o profesie, se fac bani frumosi. Cu cat o faci intr-un mod mai profesionist, cu atat vin banii mai usor. Nu inteleg de ce e atat de subvalorificata profesia asta.
El: Ce cruda esti, ce cruda esti…
Ea: (se ridica de pe scaun si gesticuleaza in timp ce vorbeste) Sunt realista dragul meu. Toti marii conducatori aveau amante: Ludovic al XIV-lea, isi rasplatea material amantele, pana la urma a ajuns sa se casatoreasca cu doamna Maintenon, una dintre amante. De “Cleopatra lui Napoleon” ai auzit? De ce crezi ca a divortat de draga lui Josefine? Hitler, Mao, Stalin…toti, toti au avut amante. Sa stii ca nu e adevarat ce se zice. In spatele unui barbat de succes nu sta o sotie puternica, ci o amanta extraordinara.
El: Cu siguranta…Tu crezi ca fara voi, femeile, noi nu am putea fi extraordinari? Voi nu aveti ce cauta in domeniul succesului. Voi ramaneti tot timpul in umbra, noi manuim carma puterii, voi doar culegeti roadele muncii noastre. Dumnezeu a facut femeia ca sa nu fim noi singuri, doar atat. Dar nu v-ati multumit cu atat, trebuia sa va bagati nasul peste tot, de aici si interventia cu marul. O nenorocire care afecteaza secole si secole de generatii, totul din cauza unei femei.
Ea: Ei, lasa…Ce vina are Eva ca Adam a fost prost si a muscat si el din mar?
El: Cum ce vina are? Vad ca nu ma urmaresti. Daca nu era ea sa-I dea blestematul de mar, sa-l atraga in mrejele ei, acum nu mai eram nevoit sa am si amanta.
Ea: Uite, de aici rezulta lipsa de caracter si tarie a barbatului.
El: Acum toti barbatii sunt lipsiti de caracter…Altceva?
Ea: Nu toti, majoritatea. Tu inca nu esti un caz pierdut. Te mai cizelezi si tu putin si nici nu se observa.
El: Si daca nu vreau sa ma cizelez? Daca m-am saturat de jocul asta de-a soarecele si pisica?
Ea: Nu vorbi prostii! Stii bine ca nu ai rezista mai mult de o saptamana fara mine. Cine o sa te incalzeasca noaptea cum o fac eu? Cine o sa te sarute cum o fac eu, in bratele cui o sa te pierzi cand te saturi de viata asta meschina? Brate mai fierbinti decat ale mele, stii bine ca nu gasesti. Asta iti pot oferi eu, doar eu.
El: Incep sa cred ca nu e suficient...Vreau mai mult, intelegi? Nu ma mai multumesc cu atat! (bate cu pumnul in masa) Vreau totul!
Ea: ( ii da o palma) Trezeste-te la realitate! Nu iti permit sa te indragostesti, m-ai inteles? (printre lacrimi) Nu iti permit! Unde te crezi? Ce vrei mai mult? Vrei sa-ti calc, sa-ti gatesc, sa-ti carpesc ciorapii, sa spal toaleta? Pentru asta ai nevasta! Eu sunt prea sensibila pentru asa ceva. De asta ma iubesti, pentru ca nu ma cobor la nivelul de menajera. Eu tot timpul am fost mai deosebita, tot timpul am fost crescuta intre oameni bine educati, cu o anumita clasa sociala, printre artisti, oameni cu statut, nu o sa ma transform dupa atatia ani intr-o broasca raioasa. M-ai auzit? Toti barbatii care au incercat sa ma domesticiasca m-au sufocat si pana la urma am fugit. Asta vrei si tu? Vrei sa plec? Tu chiar asta iti doresti? Vrei sa traiesti fara mine? Ai suporta asta?
El: Iarta-ma...Te iubesc, stii asta...dar asa nu mai rezist. Parca ne invartim in cerc, innebunesc. Esti un cub de zahar pentru mine, dar eu nu mai am saliva necesara pentru a te digera.
Ea: Lasa mofturile, pofta vine mancand.
El:(isi pune mainile in cap) Nu, nu, nu. Vad ca nu intelegi. Relatia noastra ar trebui sa fie bazata pe ceva concret. Imi pun in pericol casnicia intalnindu-ma cu tine, eu iti ofer totul, ma rog...in limita posibilitatilor... ce nu am facut eu pentru tine? Poti sa negi acest lucru? Am nevoie de siguranta, parca m-am saturat sa strabat un drum care nu are destinatie.
Ea: Se pare ca eu mi-am terminat treaba aici. Au revoir mon amour! (pleaca)
El: (extaziat) Extraordinar! Iubita mea, ai fost extraordinara!
Ea: (intra din nou in bucatarie si sare in bratele lui) Nu iubitule, am fost extraordinari. (il saruta)
El: Vad ca facem progrese. Se pare ca ai invatat ceva. Eu zic ca o sa te descurci la casting. Iti promit eu ca o sa fie bine.
Ea: Am incredere in tine.
El: Nu, in tine trebuie sa ai incredere. Oamenii te pot dezamagi, eu te pot dezamagi. Cand nu ramane nimeni langa tine, trebuie sa te ai pe tine, tu iti creezi propriul univers, la fel de bine ti-l poti narui, prin lucrurile care le faci, oamenii care ii ai in jurul tau, rolul pe care-l acorzi fiecaruia dintre acesti oameni.
Ea: Te iubesc...nu o ai cum sa ma dezamagesti.
El: Nu stiu daca e bine sa ai atata incredere in mine. Nu vreau sa-ti fac rau. Am impresia ca iti cladesti o imagine, o poveste putin mai departe de realitate.
Ea: Ce vrei sa zici cu asta?
El: Exact ce am zis adineaori. ( rade)
Ea: (rade si ea) Ai darul cuvintelor...Parca tot ce imi spui are un efect asupra mea.
El: Cuvintele sunt cel mai puternic drog folosit de umanitate. Intelept Kipling...avea deplina dreptate.
Ea pune in 2 cani cafea calda, el ia din frigider un ciorchine de strugure, dupa care amandoi parasesc incaperea.
Scena 2
Actiunea se petrece intr-un dormitor micut, decorat cu bun gust si multe tablouri cu femei( , copii dupa picturile lui Francisco José de Goya. Cuplul sta in pat; ea cu picioarele rezemate de tavan, el cu capul la ea pe piept.
Ea: Mai tii minte cand ne-am vazut prima data?
El: Da, normal ca mai tin minte. Te-am asteptat in frigul acela cumplit doua ore. Credeam ca-mi ingheata sufletul.
Ea: Inca mai am desenele de la tine. Le am de cinci ani, la fel si imaginea ta cand te-am vazut pe pod, imbracat in geaca neagra, cu parul negru de carbune si nins, ai venit in fata mea si mi-ai sarutat obrajii rosii si reci. Imi pare rau ca te-am lasat sa astepti atat de mult. (ii mangaie fata)
El: Nu-i nimic. (ii saruta palmele) A meritat fiecare secunda. Daca nu te aveam pe tine acum, nu aveam puterea sa merg mai departe. Ma dezgusta totul din jur, nu credeam in nimic, nici macar in mine. M-ai schimbat fara sa-mi dau seama, mi-ai acoperit din mizerie, mi-ai atenuat din ura. Acum sunt capabil sa vad micile detalii care inainte erau insignificante pentru mine. Cine ar fi crezut?
Ea: Eu...eu am crezut.
El: Mi-e atat de frica sa nu te ranesc, sa nu-ti fac rau, sa nu dezgrop iar trecutul si sa ma las dominat de vechile sentimente. Duc o lupta cu mine in fiecare zi, nu mi-e usor, iar daca am ajuns pana aici, tie ti se datoreaza totul.
Ea: O sa lupt cu tine, acum nu esti singur. In doi, lupta e mai usoara. Daca ma iubesti nu ma ranesti, daca esti langa mine zi de zi, nu imi faci rau.
El: Mi-e frica ca nu stiu sa iubesc....Uneori ma gandesc ca iubirea mea este otravitoare, parca sufoca, aduce intuneric in viata celorlalti.
Ea: Si cei puternici au momente de slabiciune. Iubirea topeste si cel mai tare fier.
El: Dar pentru cat timp? Este ceva permanent? Nu dai dovada de slabiciune daca iubesti?
Ea: Nu toti au curajul sa iubeasca. Tu ai avut, dar inainte sa ma ai pe mine. Ma simt ca o alifie pentru ranile tale. Sunt aici sa te vindec...E destul de riscant pentru mine mediul asta in care m-am bagat.
El: Nu gandi asa. Nu te desconsidera. Tu esti mai mult decat un medicament pentru ranile mele. Esti tot de ce am nevoie acum. Nu esti un inlocuitor, nu esti bara mea de sprijn. Tu esti...tu.
Ea: Eu sunt eu...Dar tu cine esti? Tu ce esti?
El: De 25 de ani incerc sa aflu.( devine agitat)
Ea: Ce s-a intamplat?
El: Toata discutia asta devine incomfortabila.( se ridica)
Ea: Imi pare rau, opreste-ma cand vorbesc prostii...Nu vreau sa te simti incomod.
El: Nu, ai dreptate. Trebuie sa vorbim si despre lucrurile astea. Nu ar trebui sa ma deranjeze, trebuie sa stii totul despre mine. E dreptul tau, nu vreau sa ti-l iau.
Ea: Eu nu plec nicaieri. Putem vorbi cand te simti pregatit.
El: Ma pierd in asteptare...Nu am incredere...
Ea:(se panicheaza) Nu ai incredere? Cum poti sa zici asa ceva? Cum? Dupa tot...( cu vocea stinsa)
El:( derutat) Nu inteleg...
Ea: Dupa tot...Dupa tot ce ti-am oferit...Mi-am pus sufletul pe tava, trupul.....tot. Nu esti primul pe care l-am iubit, dar esti primul care m-a avut in totalitate. Acum imi vorbesti de incredere? Esti atat de orb, incat nu vezi cand cineva te infasoara in iubire...Smulge-ti radacinile care te otravesc si nu te lasa sa simti...Nu condamna pentru ceva ce se revarsa asupra ta dar esti inapt de a primi.
El: (rade isteric) Dramatizezi inainte sa stii despre ce vorbesc. Nu te mai sifona degeaba. Vorbeam de increderea in mine, nu in tine. Am tendinta de de a fi prea precaut de o perioada, incat tind sa ridic ziduri in jurul meu.
Ea: Ce ironie, cand eu decid in sfarsit sa sparg zidul si sa ma eliberez de lanturile de care am fost legata atata timp, cand vreau sa ma implic, cand vreau sa am libertatea de a iubi, cand vreau sa primesc si sa daruiesc iubirea care am tinut-o pur si simplu captiva, i-am luat dreptul de a se consuma...Acum ma bat de zidurile tale. Nu iti reprosez, si eu am facut asta. Ce nedreapta e viata...
El: Nu e vina vietii....E vina noasta. Noi ne facem drumul sapand cu uneltele interioare.
Ea: (fuge la geam) Uite! Ninge! Doamne, cata frumusete...
El: Era si timpul. Tot ce trebuie sa fac acum, este sa astept primavara. Urasc frigul.
Ea: ( privind pe geam) Parca nimic nu mai conteaza. Natura isi urmeaza ciclul, isi schimba hainele atunci cand e cazul. Totul are un echilibru, cat e de frumos...Cata bucurie intr-un fulg de nea, cata fericire....
El: Unde? Cred ca am ratat-o.
Ea: Vorbind de drame...
El: Ei, nu lua totul in serios. Te mai tachinez si eu. ( o cuprinde in brate)
Ea: Te iubesc...Te iubesc asa cum iubesc acesti fulgi.
El: Ai cei mai frumosi ochi pe care i-am vazut vreodata. Stii de ce?
Ea: De ce?
El: Pentru ca nu poti minti cu ei si tocmai ai facut-o.
Ea: Ce vrei sa....
El: ( o intrerupe) Ma iubesti mai mult decat acesti fulgi.( o saruta)
Ea: As vrea sa ma iubesti si tu mai presus de acesti fulgi.
El: Dar o fac. Urasc frigul. E simpla alegerea. La tine in brate e cald, e lumina...
Ea: Atunci sa ma iubesti mai presus de....( se gandeste) Ce iti place tie cel mai mult in acest moment?
El: Tu.
Ea: Vorbesc serios...
El: Si eu.
Ea: Repet. Vorbesc serios. Zi-mi ce-ti place.
El: Zambetul tau.
Ea: Termina!
El: Sanii tai. (ii pune mana pe sani)
Ea: Te rog, zi-mi....
El: Ce anume? Ca imi place....fundul tau? (o prinde de fund)
Ea: Zi-mi ce-ti cel mai mult in acest moment.
El: Tu goala.
Ea: Asta stiam. Ceva ce nu stiu.
El: Tu cu parul desfacut. ( ii desface parul)
Ea: Si asta stiam.
El: Buzele tale.( o saruta)
Ea se albeste la fata si isi acopera gura cu mainile. Fuge la baie.
El: Te simti bine?
Se aude apa trasa la toaleta.
El: Esti bine? Ce s-a intamplat? Te ajut?
Ea: ( iese din baie) Mi s-a facut rau...
El: Ai mancat ceva azi?
Ea: Da, nu-ti face probleme.
El: Ar trebui sa mergem la un doctor. Ma ingrijorezi.
Ea: Sunt bine. ( se aseaza pe pat) Poate mi-a picat ceva greu la stomac.
El: Dar nu e prima data saptamana aceasta. As zice ca esti insarcinata daca nu as sti ca iei anticonceptionale. ( rade) Le-ai luat, nu...? ( se aseaza langa ea)
Ea: Da...sigur.
El:( se ridica speriat) Doamne, Dumnezeule...de ce ai face asta? Ce ne facem acum? De ce ai facut asta? Nu am vorbit de atatea ori despre asa. De ce nu le-ai luat? De ce? Ce ne facem acum? Ce-o sa se intample cu viata mea? Nu, asta nu poate fi adevarat. De ce ai facut asta?( o scutura)
Ea: ( plange) Nu stiu....
El: ( se duce la dulap si isi ia o bluza) Ne imbracam urgent si mergem la un control sa fim siguri. Ridica-te! Nu inteleg cum ai putut face asta...( ii arunca o rochie pe pat) Hai si imbracate.
Ea: Stai! Inceteaza!
El: Doamne, in ce m-am bagat. ( continua sa se schimbe) Nu intelegi ca nu sunt pregatit pentru asa ceva? Nici tu nu esti! Esti doar o copila...Cum am putut sa-ti fac asta....De ce mi-ai facut asta? De ce m-ai mintit?
Ea: Termina! Nu e nevoie sa te imbraci...Nu mergem nicaieri.
El: Cum sa nu merem? Te-am intrebat in fiecare seara daca ti-ai luat pastila...M-ai mintit tot acest timp...Tu nu ai constiinta?
Ea: E sigur...
El: Ce le zic eu parintilor tai acum? Ca ti-am stricat tot viitorul? Ce ne facem daca esti insarcinata? Stai...cum adica e sigur? Ce e sigur? Vorbeste!
Ea: E sigur...sunt. O sa avem un copil.
El: ( se pune dezorientat pe pat, cu capul in maini) Nu, nu, nu...Tu o sa ai un copil! Nu o sa avem! Tu ai decis singura, fara mine! De ce ai facut asta?
Ea: (speriata) Nu stiu...nu stiu...Pentru ca te iubesc...
El: La naiba cu asta! Si asa imi demonstrezi ce? Ca ma iubesti? (da un pumn in perete) Ah...(se pune in fata ei in genunchi) Draga mea, de ce ai facut asta? Un copil nu o sa ma faca sa te iubesc mai mut sau mai putin. Acum stii cum ma simt? Simt ca ai omorat totul, simt ca ai distrus totul. De ce ai facut asta? Ce ti-am facut? Ce o sa facem cu el? Eu nu pot sa fiu tata, nu sunt pregatit. Ce o sa-mi invat copilul? Ce o sa-i zic? Ca a venit pe lume fara sa mi-l doresc? Cum o sa-i pot oferi iubirea cand nu am vrut sa ii dau viata?
Ea: Imi pare rau...nu stiu unde mi-a fost capul. Nu stiu la ce m-am gandit...
El: Nu te-ai gandit, iti zic eu. Nu te-ai gandit. Daca gandeai si tu putin, nu eram aici.
Ea: Credeam ca asa, o sa ramai cu mine pentru totdeauna....
El: Ei bine, te-ai inselat. Nu vreau nici un copil. Nu vreau sa aud de mucosi care plang toata ziua si care isi fac treburile in pat. De ce ai tinut neaparat sa-mi ingradesti si ultimul gram de libertate pe care-l aveam? Eram fericit in mizeria asta, am inceput sa ma obisnuiesc cu totul, pana si cu gandul ca intr-o zi o sa te iubesc...
Ea: Atunci fa-o mai departe. Iubitule, o sa fie totul bine, o sa ma ocup eu de el pana mai creste. O sa vezi ca o sa-l iubesti, este copilul tau. O sa-ti zica tata, o sa-l poti invata sah, o sa-l ajuti la matematica, o sa fie inteligent ca tine, o sa-l dam la pian, o sa...
El: Ce vorbesti copila? De unde bani sa-l tinem in scoli? De unde bani sa-l intretinem? Eu am un nenorocit de job, iar tu de cateva luni tot speri sa prinzi un casting. De abia ne descurcam noi. Nu poate creste in mediul asta. Scoateti ideile astea din cap!
Ea: (tipa) Si ce vrei sa fac? Vrei sa-l scot din mine? Vrei sa-i iau dreptul de la viata? Vrei sa-l omor? (ia un cutit de pe masa) Poftim, omoara-l tu! Tu esti cel care nu il vrea, tu esti cel care nu-si poate iubi copilul. Tu nu poti iubi pe nimeni! Hai, ia cutitul si omoara-ne pe amandoua!
El: Pe amandoua? Sa inteleg ca e avansata treaba. Grozav, e si fetita. Bucura-te scumpa mea, o s-o poti invata multe lucruri. O poti invata arta seductiei, iar atunci cand o sa iubeasca, o poti invata cum sa faca copii pentru a pastra persoana iubita langa ea. La randul ei, o sa faca un copil nedorit. O sa ii distrugi viata! A mea ai distrus-o deja!
Ea: ( il plesneste) Viata ta e distrusa de mult, idiotule! Egoistule! Inima de piatra ce esti!
El: (ii ia cutitul) Exact! Am o inima de piatra! Ce ai zice daca as termina cu toate astea acum? O sa te omor pe tine, o sa iti usurez acum durerea si rusinea care urmeaza o sterg acum, inainte sa fie prea tarziu. De ce sa ne mai chinuim? Eu oricum sunt condamnat, ce mai conteaza ca o sa am pe constiinta inca doua persoane? ( o prinde violent de mijloc) O sa incep cu pantecele tale, o sa-mi salut fetita cu cutiul iar dupa aceea o sa termin repede cu tine. Eu o sa raman ultimul. Da...ultimul.
Ea: (ingrozita) Esti nebun! Da-mi drumul! Da-mi drumul, nu auzi?
El:(recita din Shakespeare) Risipa! Ai avut parinte-odata; lasa-ti un fiu, la randul tau fii tata!
Ea: ( se zbate) Lasa-ma, ma doare!
El: Mai e ochi omenesc
Cel tulburat de-a dragostei vîltoare ?
Cu neputinta ! cum ar mai vedea
Cînd sînt truditi, de lacrimi si veghere ?
Nici soarelui prin nori si pîcla grea
Vaz limpede nu-i poate nimeni cere.
Cu lacrimi ma orbesti, Iubire rea
Ca vina ta sa n-o mai pot vedea .
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu