Too much hate will kill my soul

Sunt impotriva oamenilor azi si mi-am promis sa scriu.Sunt atat de furioasa pe ei, incat ma gandesc la sfarsitul lumii. Daca as fi Dumnezeul lumii acesteia, as da un restart... Ma gandeam la oameni azi. Oamenii din spatele costumelor, oamenii din spatele sticlei prin care le vedem chipurile. Nu-mi place cum in jurul meu nu creste numarul celor care vor sa cunoasca, sa vada, sa invete, sa simta, sa gandeasca. In parc, pe strada, in cluburi, in fiecare oras vad pe fata oamenilor "mentalitatea". De ce? De ce nu toleram ce nu putem intelege? De ce sa nu dam o sansa celor care au toata viata inainte? Suntem oameni si suntem la fel si vii si morti. Daca iti iau tot ce ai, ramai cu nimic. Suntem oameni si suntem la fel. Daca pretuiesti numai ce poti tine in mana, esti praf. Praful nu conteaza. Mereu avem tendinta sa ii "descompunem" pe altii, sa ii intoarcem pe toate partile pentru a-i intelege, pentru a sti cum sa ne raportam la ei, iar pe noi ne lasam deoparte, gandindu-ne ca suntem ca buzunarele unei jachete pe care pipaindu-, iti dai seama daca este gol sau plin, daca e rupt sau intreg, daca e destul de incapator sau putin stramt. Si atunci..cine sunt eu, oare? Pe dinafara arat ca un om..dar pe dinauntru? Cand eram mica obisnuiam sa desenez oameni pe asfalt sau pe paginile albe ale caietului...insa, oare, s-a chinuit cineva, vreodata, sa deseneze un suflet? Despre viata nu inveti decat trecand prin toate ce-ti ofera viata insasi.E greu sa alegi incotro sa pasesti cand e vorba de pasi mari. De fiecare data ti-e frica sa nu te impiedici si cand o faci, raman semne permanente. Ce-am invatat din viata? Ce mi-au aratat pasii mici si cei mari? Ce-am invatat atunci cand am ales prost? Ce-am invatat atunci cand am ales bine? Cum au ramas intiparite satisfactiile si insatisfactiile? Sunt furioasa...de multe ori as vrea sa imi smulg sufletul din piept si sa-l deschid in fata oamenilor, asemenea unei flori si i-as lasa pe toti cei care merita, sa se uite in el si sa inteleaga... Dar cum? O sa inteleaga? Sau o sa judece? Ma gandeam ca 101 taste au reusit sa detroneze batranul stilou si foaia de hartie. Trist. Incep sa ma tem de mediul in care se va forma ca adult copilul meu. Cei de azi care confunda Morometii cu Morometzii vor fi probabil dascalii copilului meu si eu voi fi parintele rau care nu il intelege... Ne mor sufletele..eu vreau sa mor traind si ma inspaimanta faptul ca vad in jurul meu copii deja morti...copii fara dorinta unui viitor, fara vise, inchisi in cusca plafonarii...fara sa stie a scrie "viitor". Urasc mentalitatea unor oameni din ziua de azi...desi cuvantul "ura" mi se pare atat de vulgar, atat de urat si de puternic ca intensitate...azi pot sa zic ca urasc. mi-e rusine de mine...mi-e rusine de tine...de voi...de noi... Urasc oamenii cu "2 fete", urasc oamenii falsi si fara sentimente. Urasc oamenii care iti dau sfaturi si te indruma in viata si pretind ca iti doresc binele iar ei fac opusul. Urasc cand cineva rade de visele mele si ma crede un copil doar pentru ca tind sa visez! Nu-mi pasa! Prefer sa raman copil toata viata decat sa ajung niste statui negre, fara expresie si suflet, care emana rautate si energie negativa cand le simti in preajma. Mi-ar fi mai usor sa ma uit in oglinda si sa o sparg! Uneori ma vad atat de urata si fara forma, incat ma indoiesc de toate lucrurile care le-am inceput. Alteori, imi vine sa ma pup in cel mai narsicist mod posibil... Sunt in dilema...si urasc...azi urasc cum nu am mai urat niciodata... Urasc oamenii care iubesc banii mai mult decat se iubesc pe ei insine...urasc oamenii care isi vand sufletul pe lucruri materiale...urasc oamenii care ucid pentru niste foi murdare de hartie, urasc oamenii care nu stiu semnificatia cuvantului iubire, care soptesc acele cuvinte sfinte fara sa le simta cu adevarat. Ce sa mai zic de acele persoane care nu au auzit de respect si care se numesc parinti doar in acte? Aicea ma adresez baietilor si tatilor care se simt barbati cand isi lovesc copilul. Viziunea ta asupra vietii este un produs al neintegrarii tale in societate? Te vezi diferit? Sau ai discutii intime cu alcoolul? Crezi ca ai probleme? Crezi ca aplici educatie cum n-ai avut tu parte? Sau cum? Crezi ca metoda ta stupida ajuta? Esti diferit, iar alcoolul iti vorbveste. Raspunsul il ai in vanataile odraslei. Probleme ai mai multe decat cele pe care le-ai provocat. Dumnezeu e treaz, nu te prefera, ci mangaie chipul batjocorit de palma ta "barbateasca". Sunteti parinti? Nu cred. Va "numiti" dar existati in lumea copiilor ca monstri din povestile care ar trebui sa tina loc de palme. Ma intreb cum vedeti voi lumea? Ma intreb daca solutiile voastre sunt rezultatul unei crize... Urasc aceo oameni care confunda ideea de parinte cu ideea de stapan! Nu aveti dreptul sa ne tineti in loc, sa ne amarati viata. Suntem doar niste copii care pot sa va arate obrazul inainte sa se faca mari si care invata sentimentul de ura inainte de vreme. Ati gresit, gresiti si ne tineti in loc...dorim iubire, intelegere, ocrotire! Dorim un viitor..dar voi nu o sa intelegeti niciodata acest lucru! Urasc ca lucrurile decurg asa...ma urasc ca am ajuns sa trezesc sentimentul acesta urat pe nume "ura" in sufletul unor colegi. Au fost momente frumoase petrecute impreuna si totul s-a schimbat atat de radical...Poate nu sunt demna de prietenia voastra, dar nici voi de a mea atat timp cat acel picur de otrava nu vi se scurge din suflet. E dureros cand simti aceasta nepasare si ura ca se revarsa asupra ta, mai ales atunci cand nu meriti:(. Niciodata nu am fost perfecta, dar nici voi. E o chestiune de bine si rau, asa cum percep eu. Si stiu ca nici un rau nu e mai rau decat altul. Sunt furioasa pentru ca ma simt singura, abandonata, desi as avea multe motive sa zambesc! Simt ca ceva ma consuma "psihic", caci fizic au avut grija anii si oamenii...Sunt o cutie goala cu fundul spart in care nu poti pune decat franturi ce expira zilnic, clipe care trec prin mine ca soapte...Nu-mi permit sa plang...nu-mi permit sa ma simt rau...Mi-e frica, dar totusi...zambesc!

18 Ianuarie 2008