To pay, or not to pay? Ai carte, ai parte(la bac)

Acest articol a fost scris de catre o colega, care a trimis un "bilet" anonim "devoratorilor de publicitate". Palaria jos ca s-a publicat!

Acest articol a fost scris de o colega si trimis sub forma de anonimat "devoratorilor de publicitate".

Bacalaureatul 2009 – cea mai mare minciuna din istoria sa

Incepand sub semnul incertitudinii, bacalaureatul a fost in prima faza caracterizat de jocul “Uite bacul, nu e bacul!”. Apoi au urmat orele de asteptare, in care noi, elevii, speram sa se termine odata cat mai repede indiferent de rezultat caci foamea ne prindea din urma. Nimeni, nici in ruptul capului nu s-ar fi gandit sa ne ofere o scobitoare in eventualitatea in care, poate unora dintre noi li se va face rau de nemancati ce eram sau poate unii sunt diabetici si trebuie sa manance la ore fixe, data fiind naturii bolii.

Masurile absurde de securitate au fost de asemenea elemente nelipsite bacalaureatului 2009, pentru prima data in istoria caruia, extragerea biletelor era secretizata, iar toate informatiile erau comunicate presei dupa terminarea examenului.

Dupa ce ca sistemul de invatamant e sub nivelul marii, calitatea lipseste cu desavarsire si multi dintre noi avem parte de profesori slabi pregatiti si inspectori de specialitate paraleli cu tot ceea ce inseamna stiinta, toata lumea se asteapta la rezultate exceptionale care desigur nu au intarziat sa apara. Cum? Dati-mi voie sa va explic: obisnuiti din anii anteriori cu rezultate ce depasesc imaginatia umana, scolile, judetele si capitala isi organizeaza ofensiva astfel: inainte de examen facem putin scandal pentru a sensibiliza opinia publica – ne plangem de salarii, ne plangem de sumele infime care ni se dau pentru supraveghere, corectare, carator de cafele sau altceva, ghicim noi ceva – la repartizare, o facem strategic – macar un premiant pe sala sa salveze “turma”, la examenul in sine, ii lasam sa copieze in prostie, ii anuntam pe la jumatatea timpului pe elevi sa fie mai discreti caci urmeaza sa vina presedintele de comisie sa semneze lucrarile, dupa care le dam unda verde pentru a-si continua treburile si nu in ultimul rand, CORECTAREA – aici intervin factorii perturbatori: plicuri, bancnote, teancuri, protocol, cafele, ambianta placuta, noroc etc.

Ma intreb, in mod evident rhetoric, de ce Dumnezeu atata efort, atata desfasurare de forte, atatia bani cheltuiti fara rost, cand, in fond si la urma urmei, lucrurile care conteaza sunt: nu are importanta cat sunt de prosti, vor trece pentru a nu afecta prestigiul scolii; ai dat (bani), ai luat (bacul)!; ai facut parte ca parinte din comitetul organizatoric “caratorul de cafea si mancare”, copilul e asigurat; ai invatat tarsaindu-ti coatele 4 ani pe bancile scolii, ai fost cel mai mare fraier!!!

Haideti sa descoperim impreuna “analele” baca-laureatului 2009:

1. Ploaia dinaintea furtunii

Ne aducem cu totii aminte cat de artistic varsa doamna Andronescu lacrimi de crocodil invocand nedreptatea care era facuta intregii bresle profesorale: “cata umilinta, cata nerusinare, cata lipsa de apreciere etc.”. Aceste tanguiri ale dansei au ramas in memoria noastra, amintind, desigur ca toate acestea se intamplau inainte de constituirea Guvernului; si surpriza: cine e ales Ministru al Educatiei?! Ecaterina Andronescu! Subit, din crocodilul plangacios, cu ochii mari si rugatori, ajunge sa afirme cu tarie “Salarii??? De unde salarii, cand nu sunt bani?!”, uitand la fel de repede precum si-a amintit sa spuna ca tocmai dansa fusese cea care sustinuse cauza dascalilor cu inversunarea Zoei Trahanache “Vom lupta impotriva oricui!”.

Toate promisiunile sunt uitate la intrezarirea ciolanului politic si “succesurilor” inerente, motiv pentru care, dupa 3 ore si jumatate de intarziere ale subiectelor pentru proba E a bacalaureatului, afirma flegmatic si mitocanesc: “Pai ce sa facem acum daca erau 300 de materii (sau 230, nici dansa nu mai stie exact) si nu s-a putut realiza conectarea la server?!” Minciuni! Incompetenta ajunge in asa hal incat, dupa prima ora de imposibilitate de acces al subiectelor, cei de la Minister realizeaza ca au trimis o parola invalida, iar timpul de asteptare pentru noi s-a dublat!

Sa mai fii in stare sa scrii ceva coerent si sa te concentrezi cand iti chioraie matele in cel mai rau hal si rezultatele sa fie exceptionale? Prima parte nu se va fi materializat, in schimb cea de-a doua…cu siguranta!

2. Protocolul

Marea zarva inainte de inceput: protocolul? Ilegal! Atunci oare de ce in, probabil, majoritatea judetelor s-au strans acesti bani (intre 50 si 150 RON/persoana)?

Simplu: de acesti bani (care vor asigura in mare parte mancarea, bauturile, cafelele pentru supraveghetori si corectori si hotelul si “cadourile” presedintelui de comisie pentru a “inchide ochii” la faradelegile ce se vor consuma in zilele ce urmeaza) depindea intreg examenul nostru!

Adevarat, au fost si personae care nu au contribuit, insa ele au recurs la alte modalitati de imbunare ale dascalilor!

3. Securitatea

Verificarea actelor de identitate la intrarea in scoala, predarea gentilor, posetelor sau a altor ghiozdane si tascute, predarea telefoanelor mobile si ale tuturor surselor de inspiratie, predarea portofelelor, portmoneelor sau a altor obiecte suspicioase, inclusiv a carnetului de elev…

Ar putea suna uimitor de corect, de disciplinat, de utopic…Asa si este: utopic!

Nu-si aveau rostul masurile de securitate cand, pana si la romana oral, s-a copiat: un baiat se prezinta la examen, extrage biletul 96 si recita din ciorna pe care copiase textul dintr-o “sursa straina”….pana cand profesorul examinator il opreste: “Acesta e subiectul de anul trecut. Acum ce ma fac cu tine?!”

Probele scrise au constituit o adevarata aventura: la romana s-a copiat ca in codru, in principal unul de la altul, la geografie din cartuliile cu rezolvari (cele minuscule, nu cele editate cu acordul Ministerului, probabil de existenta carora Ministerul nici nu stie), la engleza, care de pe unde, la filosofie, din fitiuci…restul e istorie!

4. Asteptarea

Nu v-ati fi inchipuit vreodata cat de umiliti vom fi la propriul nostru examen de maturitate, asadar, dupa cum spune si numele, examenul care ne va determina viitorul si de ce nu, si profesia!

Toti patronii si toate institutiile publice doresc absolventi inteligenti, gata sa infrunte cele mai mari dificultati, dar aici ii voi da dreptate domnului Traian Basescu, ca scoala romaneasca nu produce decat tampiti!

5. Examenul in sine

5.1. Oralul

Dupa ce sunt luata ca din oala sa ma prezint imediat la oral la romana (ca examenul se decalase cu mai mult de 2 ore), initial fiind programata la 12:45 si am sustinut proba la 10 dimineata, toti, de la primul la ultimul din comisia respectiva iau 10, indiferent ca au avut sute de absente si ca abia au scapat de exmatriculare sau ca s-au chinuit sa invete idioteniile de stiluri functionale precum stiintific, beletristic, administrativ etc. sau calitatile stilului (naturalete, demnitate, finete etc.). Se pare ca aici se aplica zicala “In fata legii, toti suntem egali”, uitand desigur partea esentiala, ca dreptatea se instituie pe baza a doua principii - al egalitatii si echitatii - ultimul fiind acela pe care toata lumea il ignora: egali ca egali, dar in functie de contributiile fiecaruia!

Mai ca nu ni s-a multumit pentru prezenta, nota fiind 10 indiferent daca ai incurcat stilurile sau daca le-ai stiut, daca ai invatat ca pe Ion Barbu il chema de fapt Dan Barbilian si era la origine matematician sau daca nici nu ai auzit de el.

Acesta a fost examenul: o simpla formalitate pentru care nu s-a meritat efortul unui an intreg de comentarii si analize literare ca in final, si cel mai slab elev din scoala sa ia nota care odinioara, oricat de oribil ar fi fost sistemul ceausist, reflecta adevaratele cunostinte ale viitorului student!

5.2. Scrisul

“Bai, fratilor, copiati, vorbiti faceti ce vreti, dar discret pana la semnarea lucrarilor dupa care puteti continua”, sunt elevii asigurati de cei platiti de Minister pentru ca examenul sa se desfasoare in cea mai mare corectitudine posibila.

Uitasem sa mentionez avalansa de fituici din cabinele de toaleta, unde sub cos, pe la bazin, in spatele lui si in spatele vasului wc domneau maldare de cartulii, si surse de inspiratie foarte folositoare in momentul in care ieseai la baie.

Sa amintim de fazele zilei: iese baiatul la baie si sta…5-10 minute, iar reactia supraveghetorului devenit insotitor: “Da’ greu mai citesti!” ori perseveranta de care da dovada alt supraveghetor: “Da’ nu vrei la baie?...Serios, da’ nu te scapa?...hai pana la baie!” in speranta de a le da celorlalti elevi oportunitatea de a copia de la cel mai bun din sala respectiva.



Concluzia: NO COMMENT!

6. Mult asteptatele rezultate

Pentru multi, cele mai frumoase surprize:

a. cei care “n-au avut nici in clin, nici in maneca cu scoala”: au luat!

b. cei care “s-au muncit”: au luat cu note mai mici decat a.!

c. cei carora nu le pasa: mai conteaza?

Nu stiu daca mai este cazul sa comentez asupra modului de corectare, caci eu sunt exemplul elocvent pentru a exprima mirarea: premianta clasei, participanta in anii de liceu la numeroase concursuri si olimpiade scolare la faza nationala, ajung sa fiu intrecuta cu 10 sutimi de cel care trebuia sa fie exmatriculat in clasa a X-a pentru sute de absente, dar carui mama era fost cadru didactic si nu se cuvenea o asemenea calomnie!

7. Si apoi surpriza: cireasa de pe tort – contestatiile

Nici prin gand nu mi-ar fi trecut ca profesorii nu dau doi bani pe cei care e foarte posibil sa ajunga o mare parte colegi de breasla cu ei. Fara nicio explicatie, contestatiile sunt refuzate aproape in totalitate, asa ca, dragii dascali, pe care desigur trebuie sa-i respectam, nu-i asa, nici macar nu s-au sinchisit sa mai recorecteze lucrarile la care aveam tot dreptul sa fie reconsiderate.

Cu umilinta imi plec capul catre propria prostie si imi spun in gand: “Doamne, cat ai putut fi de fraiera, crezand in van ca va prevala corectitudinea, adevarul si dreptatea. Aceia, care te-au dezamagit de atatea ori nu-ti meritau respectul…”

Doamnelor si domnilor, parinti si elevi, profesori si politicieni, acesta este bacul: cea mai mare minciuna din istoria organizarii sale!!! Roiesc dovezile minciunilor si faradelegilor voastre si nimeni nu spune nici pas!!!

Bravo!!! Aplauze prelungite!!! In acest caz, tot ce imi ramane sa spun este: dragi parinti, felicitati-va odraslele pentru ca au pornit pe calea sigura catre esecul irecuperabil al alimentarii profesiilor din scoala cu mita!!! Condoleante caci veti fi martorii autodistrugerii a ceea ce aveti mai scump si mai drag pe lume: COPIII!!!

P. S.: si toate acestea se intamplau in judetul Salaj, in capitala unui judet “de munte”, o mare parte din ele la LICEUL PEDAGOGIC “GHEORGHE SINCAI”, ZALAU

Via Magazin Salajean
10 iulie 2009