Scaun moale sters de carpa vietii

Esti o telina fara radacina
Smulsa violent din sufletu-mi gradina,
Purtata pe un ghidon stramb ,
Apoi transformata-n venin galben
Pe care-ti pluteste mintea ca o barca
Veche, uitata, dezbinata.

Gandurile-ti perfide
Sunt ca matreata pentru mine;
Pentru ca e o ruptura mult prea mare
Pe circuitele-ti neuronale.
Iti sterg scaunul de la cap cu carpa mea de praf.
Clanta logicii s-a rupt,
Caci esti orb, sfarmat si dus.

Ti-ai lins mandria zdrobita pe asfalte
Dar nu te-ai lepadat de ruginitele podoabe;
Izvorul crud al timpului ti-a-nghitit
Robinetul aurit cu sute de cuvinte
Nereusite, proaste, putrezite.