MiOval

Hai sa ne-afundam in albastre asternuturi,
Sa cinstim reunirea cu un val de vin,
Cuvintele sa ti se transforme-n poezie
Iar eu sa metamorfozez plastilina in iubire.

Lumanarile se oglindesc in geamul mansardei,
Ceara sterge amprenta fierbinte de pe mobilier;
Sa te mangai si sa-ti soptesc adevaruri
Pe care parca le-am cunoscut doar ieri.

Timpul hapsan mi te fura iar...
Oare e la fel de crud si cu propriile-i iubiri?

Ne vom regasi peste milioane de secunde,
In aceeasi gara cunoscuta
Si vom derula caseta noastra
Pe care Dumnezeu, acum o asculta.

"Mintea si inima" colaboreaza in acelasi joc?
Eu tind sa renunt-
Mi-ai dat sah mat ratiunii de mult.

In fumul de tigara, imi gazez din nou plamanii
Si buzele le pierd intr-o sarutare.
Mi-a ramas imprimat pe trup mirosul
Amintirilor de azi, de ieri....de altadata.

Fiind prea romantica pentru gustul meu,
(Stai putin! Care gust? Condimentele s-au schimbat.)
O sa inchei totusi aici printr-o simpla confesiune:
Te iubesc! ( cred ca asta ajunge)