Trecator


Cerul se oglindeste in lumina baltii.
Trenul trece nepasator lasandu-si cantul.
Intr-o somnolenta acuta,
La tine ma duce gandul.

Trece vremea, trecem noi,
De unde ne culegem?
Azi, numai de-am putea
Destinul sa-l alegem.

Linii fine ne incresteaza fruntea,
Ochii obositi se apleaca...
Oare fericiti vom fi noi, oamenii
Vreodata?

2 comentarii:

Iulia spunea...

Frumoase cuvinte Alexandra.

AlterEgo spunea...

Multumesc, Iulia!