Analiza

Este aproape 02:00. Aceste doua ore au trecut repede parcurgand una din cartile lui Paulo Coelho. Nu vreau sa dorm, asa ca profit de linistea care o pot savura doar seara cand agitatia dispare. Sunt singurele momente pretioase din timpul acestei saptamani cand pot sa scap de stres si de grija zilei de maine, singurele momente cand mintea mea este deconectata de la probleme, indatoriri, invatat, stres ...(lista poate continua dar nu vreau sa dau o mare importanta acestor lucruri; cel putin nu acum). Atunci la ce ma gandesc? Ca de obicei, virusul intrebarilor "existentiale" , al fericirii si al iubirii, adora dansul zbuciumatic in noua lor casa: sufletul meu. Ma intreb cati din jurul meu au trecut sau au simtit o parte din ceea ce am simtit eu. Nu credeam ca voi fi vreodata atat de afectata de o relatie care a inceput prin intermediul unei dispute. 3 ani au fost suficienti pentru a schimba o persoana. Da, m-am schimbat. Am invatat multe lucruri de la tine. Am invatat sa fiu mai puternica, sa fiu mai ambitioasa, mai echilibrata dar si mai inteleapta. E uimitor cum personalitatea puternica a unei persoane iti poate modela, uneori fara sa constientizezi, caracterul. Cel mai frumos este cand doua persoane se modeleaza una dupa cealalta, cand realizezi dupa o perioada ca suferinta, iubirea si dorinta nu au fost inutile, ci dimpotriva, au completat sufletul unui om. Sufletele noastre s-au impletit si au cunoscut trairi nebanuite. Am invatat lucruri noi despre glasul nostru launtric dar am si lasat aprenta unul in sufletul celuilalt. Stii... am avut ceva special. A fost mai mult decat simplele capricii, dorinta de comunicare, de afectiune, intelegere sau dorinta de a iubi. A fost o legatura mai puternica, a fost o legatura a sufletelor noastre. Aceasta legatura nu poate ramane fara urmari si nu poate fi uitata sau stearsa niciodata in totalitate. Totul s-a rupt din incapacitatea de a ne materializa gandurile si sentimentele, dar nu in ultimul rand, din cauza orgoliului si al mandriei. Stii de ce te-am iubit? Pentru tot ce ai reprezentat; pentru defecte, pentru calitati si pentru melancolia cu care iti era invaluit sufletul si privirea. Vroiam sa fiu raza de lumina din sufletul tacut si scanteia din ochii tai. Eu am avut puterea sa visez pentru amandoi. Am fost copilul naiv, indragostit care vroia sa faca bine, sa faca ceva nobil, sa daruiasca o iubire inocenta si sa transforme intregul univers cu glasul inimii. Inca mai palpaie ceva in interiorul meu...palpaie dar nu indrazneste sa traiasca din nou sau sa reinvie totul. Totul s-a vestejit din lipsa curajului sau frica de a iubi. Vreau sa fi fericit. Vreau sa fiu fericita. Zilele acestea cand ti-am reauzit vocea au provocat o vibratie de care vreau sa scap. Nu pot sa traiesc asa. Nu vreau sa dispari pentru totdeauna, dar vreau sa nu ne mai chinuim reciproc si daca nu am fost in stare sa ducem impreuna iubirea pana la capat, macar sa o ducem separat. Te-am iubit, cu tristete constat ca te mai iubesc...viitorul este imprevizibil. Din cand in cand dau intamplator peste desenele care mi le-ai daruit si peste pozele tale ratacite intr-un fisier...Ar trebui sa fie interzise!

1 comentarii:

Bobby spunea...

De multe ori am impresia ca omul este definit de suferinta, ca unii se nasc doar pentru a o crea.