Iluzie in acuarela

Personaje:

• Porion- pictorul
• Reko- cel mai bun prieten a lui Porion
• Liria- fosta colega de facultate
• Omul

Actul 1


O camera nu foarte spatioasa, semi intunecata. Peretii sunt acoperiti cu tablouri;in fiecare apare aceeasi persoana.Pe o masa rotunda si prafuita se afla o ceasca de cafea, o scrumiera, o tigara aprinsa dar pe jumatate fumata, cateva carti vechi o mapa neagra si mai multe poze aruncate neglijent. In mijlocul camerei este pozitionat un pat stricat cu arcuri, un cearsaf mototolit si mai multe haine sifonate. In dreapta patului este o noptiera si o veioza ingalbenita. Pe aceasta se pot observa gauri multiple facute cu tigara. In camera se afla mai multe obiecte care tin de arta: o chitara, o statuie fara cap etc. Langa geam este o panza mare, mult pensule aruncate pe jos, vopsele varsate si mai multe tuburi desfacute. Un barbat de aproximativ 27 de ani, brunet cu parul usor ondulat, cu ochii si fata expresiva, buze bine conturate, imbracat intr-o salopeta de blugi veche, rupta in genunchi si cu o bretea atarnand pe langa sold, isi priveste pierdut opera. Corpul ii este manjit cu pete de vopsea. Pare absorbit de ganduri si amintiri.




Porion: ( atinge incet conturul portretului) Corpul tau, chipul...este neschimbat. Esti la fel de frumoasa ca in seara in care te-am sarutat pentru ultima data. Si totusi...ochii iti sunt tristi. LA naiba! ( arunca pensula) De un an incerc sa-ti dau viata prin intermediul acestor...acestor...bucati de material...dar mainile mele nu sunt in stare sa-ti redea zambetul si acea scanteie din ochi..Esti doar un chip perfect cu un suflet ratacit si speriat. Daca as stii macar de ce ai plecat, daca as stii unde sa te gasesc...Poate ar trebui sa te urasc, sa dispretuiesc tot ce tine legat de tine, dar nu pot. Stii de ce? Pentru ca te cunosc si stiu ca s-a intamplat ceva. Inca iti mai aud vocea nelinistita din ultima seara, iti mai simt respiratia neregulata pe gatul meu de care te tineai strans ca si cum te-ai teme de ceva. A fost vina mea! Trebuia sa stiu ca e ceva mai mult decat motivele care mi le-ai zis. Trebuia sa stiu ca toata "pastila" care mi-ai bagat-o pe gat cu problemele de la facultate, era doar pentru a camufla adevarul. (Se plimba agitat prin camera, isi prinde la un moment dat parul cu un elastic si isi ia tigara inceputa de pe masa. Trage cu sete din ea si lasa fumul sa se imprastie usor ca un voal launtric de suferinta. Se apropie de tablourile care atarnau pe peretii din camera. Le analizeaza cu o oarecare stare de neliniste, continuand sa traga cu aceeasi sete din tigara inca neterminata.) Te voi gasi! Nu vei putea fugi la nesfarsit de adevar. Nu voi trai linistit pana nu voi sti care sunt motivele pentru care ai disparut si care ma chinuie de atata vreme.


Isi stinge tigara in scrumiera si acopera portretul inceput cu un material negru. Merge in baie. Nu a ramas nimeni in incapere. Se aude dusul si nu dupa mult timp, batai puternice in usa.

Porion:( din baie) Da?

Reko:(intra nerabdator in camera) Unde esti?

Porion:(opreste dusul) Reko, tu esti? Un moment, acuma ies.( Iese imbracat intr-o pereche de pantaloni crem, putin uzi. Isi sterge cu un prosop parul.) Scuze, faceam un dus. S-a intamplat ceva?( da mana cu el)

Reko: Daca s-a intamplat ceva?( putin indignat) De ce nu mi-ai zis? Vroiai sa sarbatoresti singur?

Porion: Ce vorbesti? Au scazut astia taxele, au micsorat chiria, sau ce sa sarbatoresc?(isi ia un tricou de pe pat)

Reko: Deci tu chiar nu stii...Nu pot sa cred!Tu nu citesti ziarele? De cand nu ai iesit din camaruta asta?( ii da un ziar) Uite, citeste la pagina 3.

Porion citeste si ramane blocat.

Reko: Nu zici nimic?( il scutura) Ai castigat concursul! O sa ai ocazia sa-ti deschizi propria expozitie!( il imbratiseaza) Sunt mandru de tine! Ti-am zis ca esti bun!

Porion: (il bate prieteneste pe spate)Iti multumesc! Daca nu ma bateai tu la cap, nu participam. Am castigat!(entuziasmat) Iti dai seama Reko? O sa pot sa-mi expun picturile si incet incet, o sa deschid si alte expoziti in toata tara! ASa mai exista o sansa! Pot sa o gasesc Reko! Iti dai seama? Pot sa o gasesc!


Reko: Da. Desi nu inteleg de ce atata bataie de cap pentru ea, imagineaza-ti cum o sa reactioneaze cand o sa-si vada chipul in toate tablourile tale, la televizor si in prin ziare. Odata cu succesul tau, o sa devina si ea celebra. Desi sunt cam sceptic in privinta ei, ma bucur ca te-a insipirat.

Porion: Crede-ma ca mai bine ma lipseam de inspiratia asta. Stii bine ca nu pentru succes o fac. Mie imi ajunge ce am. Nu ma plang.

Reko: Stiu, stiu. Hai, gata cu textele sentimentaliste. Mergem la sa bem ceva! CE naiba, trebuie sa marcam ziua asta. De acum incolo o sa-mi trebuiasca programare sa ma intalnesc cu tine. Macar sa-ti iei un "purtator de cuvant" cu forme!

Rad amandoi si ies.



=cortina=


Actul 2

Actiunea se petrece dupa un an. Camera este putin schimbata. Tablourile s-au rarit, lucrurile sunt ordonate, a mai aparut un mic raft cu carti, o veioza noua, o statuieta din ghips, niste scaune si un cuier. Afara se aud voci, tot mai pronuntate. Intra Porion si Reko, imbracati la costum.

Porion: In sfarsit acasa! Anul asta a fost epuizant.( isi da sacoul jos si se tranteste pe pat)

Reko: Tu te plangi? Eu fac treaba grea. Organizarea expozitiilor, invitatiile, trebuie sa suport toate avansurile babelor bogatane si sa le zambesc, iar puicutele si toata faima se inghesuiesc sa-ti bata bata la usa. (isi agata sacoul de cuier si se pune pe scaun, deschizandu-si o bere)

Porion: Ei, lasa ca si banii sunt pe masura. De cand cu concursul ala, nu ducem lipsa de verzisori. Cat despre puicute, ti le dau tie. Nici sa ma distrez nu mai am chef. Apropo, ti-am zis ce am patit seara trecuta?

Reko: Nu. Cand sa-mi zici? Aseara ai venit acasa cu tipa in rochie rosie si azi dimineata de abia te-am trezit sa mergem la galeria de arta.

Porion: Stii cine era?

Reko: Cine? Ispita de aseara?

Porion: Da. Era o fosta colega de la facultate. Aseara am ajuns la mine ametiti, am mai desfacut o sampanie si din vorba in vorba, am ajuns in pat. Tipa, fara nici o retinere se dezbraca.

Reko: (rade)Si ce te asteptai? Sa vorbiti de arta , de Rembrandt sau de noile tendinte in pictura?

Porion: Nu, nu. Asculta-ma! Pe umarul drept avea tatuat un vultur.

Reko:Asa si? (dupa un moment de gandire) Stai putin...si tu ai un vultur pe umarul drept...Nu inteleg...

Porion: Iti amintesti ca ti-am povestit despre grupul cel mai tare din facultate, din care faceam si eu parte?

Reko:(confuz) Da, cred ca da...

Porion: Ei bine, pentru a ne arata loialitatea, ne-am tatuat toti sapte un vultur. Grupul s-a destramat in penultimul an de facultate, cand unii au inceput sa dea de gustul ierbii. Au fost prinsi si dati afara.

Reko: Vrei sa spui ca tipa de aseara ti-a fost colega de facultate?

Porion: Da! Cand a vazut ca ma uit la ea si nu fac nimic, i s-a facut rusine si s-a imbracat. Nici ea nu stia, pana nu i-am aratat si eu tatuajul. Am ras ca doi idioti si am inceput sa depanam amintiri. Cred ca am adormit, pentru ca asta e tot ce-mi amintesc. Dimineata cand m-ai trezit eram singur. Probabil s-a simtit prost si a plecat.

Reko: (arunca cutia goala de bere spre Porion) Ai facut-o de oaie! Arata bine tipa!

Porion:(prinde cutia) Da, s-a schimbat mult. Oricum, a fost doar o coincidenta. O sa-i treaca.

Reko: Daca as fi in locul tau, as renunta la cautarea ei( arata spre tablourile de pe perete) si mi-as continua viata. A trecut deja un an de cand ti s-a dus vestea in toata tara. Crezi ca nu stie? Pe naiba! Daca te iubea, te cauta de mult. Ti-am zis ca nu merita! Pun pariu ca are familie sau sta cu unu' bine mersi si studiaza fenomenul de procreare.

Porion:(acid) Sa vezi ce fenomen de pumni in cap studiez eu pe tine imediat! Am avut discutia asta de sute de ori. Stiu ca nu iti surade ideea, stiu asta! Totusi, credeam ca m-ai inteles. Nu pot trai linistit pana nu aflu ce s-a intamplat!

Reko: (nervos)Si daca nu o sa aflii niciodata nimic? Daca pur si simplu nu-i pasa? Daca nu e in tara? Daca a murit? O sa umplii toate galeriile de arta din lume cu chipul ei si la final o sa astepti sa vina lesinata in bratele tale si sa-ti declare dragoste eterna?

Porion: (se ridica iritat) Ce stii tu...(iese si se aude un trantit de usa)

De nervi, Reko da cu piciorul in scaun si se loveste. Se pune pe pat, masandu-si piciorul. Se aud batai in usa.

Reko: Intra!

Omul: (sfios)Imi cer scuze...Domnul Porion este acasa?

Reko: Momentan nu. S-a intamplat ceva?

Omul: A..nu, nu. Azi dimineata a venit postasul si nu a gasit pe nimeni la acest apartament, asa ca mi-a lasat mie aceasta scrisoare. Stau vizavi de domnul Porion.(intinde scrisoarea)

Reko: (analizeaza scrisoarea)Probabil iar ceva invitatie...Va multumesc, o sa i-o dau eu.

Omul da ingaduitor din ca si pleaca.

=cortina=

Actul 3

Acelasi decor. In camera nu e nimeni. Pe fundal se aude sunetul ploii. Se aude o bufnitura in usa si intra Porion sprijinit de femeia din seara trecuta. Amandoi sunt uzi.

Liria: Dumnezeule, parca esti un copil. ( il duce cu greu pana la pat) Ce-ti veni sa iesi afara pe vremea asta si sa iti bei mintile pana nu te mai poti tine pe picioare? Daca nu dadeam de tine? Ce faceai? Dormeai afara pana dimineata? Daca ti se intampla ceva? ( cauta un prosop si il sterge pe fata)

Porion:(isi duce mana la cap) Ah, ma doare capul...

Liria: Nu ma mir. Daca nu luam eu numarul tau de telefon de la galerie, si nu te sunam acuma seara, probabil se transforma in ceva mai grav decat o durere de cap. (ii pune mana pe camasa)Esti ud pana la piele, o sa racesti. Ar trebui sa te schimbi si sa mergi la culcare, e tarziu.

Porion: (o prinde de mana si se uita la ea) Iti multumesc...

Liria: (zambeste) Hai, lasa...si tu m-ai ajutat cand m-a lasat tipul de la Medicina si am tras o betie zdravana de era sa ma dea astia afara de la facultate. (rade) Ce vremuri...Cine-ar fi crezut ca o sa ne mai intalnim?

Porion: Asa este. ( se aseaza cu capul pe perna si se uita la tavan) Cei mai frumosi ani din viata i-ai pierdut suspinand dupa un barbat cu 7 ani mai mare decat tine si care era cu 2 copii dupa el. Imi era greu sa mi te imaginez schimband scutece, iar peste cateva luni pun pariu ca dadeai bir cu fugitii. Noroc ca ti-a luat-o el inainte.

Liria: (isi ia geanta) Ar fi timpul sa plec...

Porion:(se ridica) Stai! Scuza-ma, sunt beat...Nu trebuia sa zic asta. Cine ma cred? Eu, cel mai mare fraier in viata care traieste de ani de zile cu speranta ca iubirea e eterna si ca femeia visurilor mele se va intoarce. (se enerveaza treptat) Cat de prost trebuie sa fiu? Se pare ca suficient incat sa imi petrec noptile pictandu-i chipul si deschizand zeci de expozitii in toata tara doar pentru ca ea sa se oboseasca sa-mi dea un telefon si sa-mi zica de ce a plecat...

Liria: (se aseaza langa el) Nu trebuie sa-ti ceri scuze, ai dreptate. Sa stii ca te admir pentru ceea ce faci. Tu lupti pentru ceea ce crezi. Orice femeie si-ar dori sa fie sursa de inspiratie pentru un artist. Sunt sigura ca sute de femei o invidiaza in acest moment.

Porion:(se uita in ochii ei) Dar tu? O invidiezi?

Liria: (devine agitata) Ar trebui sa iti scoti hainele astea ude, o sa racesti. ( ii pune mana gat) Uite, esti rece!

Acesta ii ia mana si i-o saruta, dupa care pleaca la baie sa se schimbe. In acest timp, Liria se plimba prin camera, uitandu-se la tablouri. Vede langa suportul de ustensile o scrisoare deschisa. O citeste, dupa care o arunca pe jos si pleaca.

Porion: (iese din baie, avand haine uscate) Dusul asta a fost o binecuvantare. Parca as fi spalat toata mizeria din interior. Liria? (constata ca a plecat) Minunat...iar m-a lasat asa. Femeia asta e tare ciudata.

Vrea sa se aseze pe pat dar vede scrisoarea aruncata pe jos.

Porion: Ce e asta? (citeste) "Ma surprinde indrazneala de care dau dovada acum, cand iti scriu aceste randuri. In urma cu o luna am vazut pe un afis numele tau, iar mai sus poza unui tablou cu mine. Credeam ca e o greseala, dar m-am informat si am aflat tot. De ce? De ce eu? Dupa tot ce ti-am facut...Motivul pentru care am plecat a fost o oferta de a deveni model pentru o agentie foarte cunoscuta in Anglia. Lucrurile nu au fost deloc cum mi-au fost prezentate, eram platita foarte prost, asa ca m-am intors in tara. Nu am indraznit sa te caut, imi era rusine. Acum am o familie, dar nu sunt fericita. De cand am aflat ca ma cauti nu mai am liniste si vreau sa te vad. Viata mea e un iad de cand am plecat de langa tine. Nu am incetat niciodata sa te iubesc cu toate ca mi-am refacut viata. Sunt dispusa sa fugim impreuna, sa mai dam o sansa iubirii noastre. Stiu ca si tu ma iubesti. Daca m-ai putea ierta vreodata, suna-ma! Numarul meu este pe spatele plicului. A ta pentru totdeauna, Ryna."

Foarte afectat de vestile primite, Porion strange in mana scrisoarea. Scoate o bricheta din buzunar si o aprinde.

Porion: Mi-ai ars tot sufletul, acum este randul tau sa arzi. (pune scrisoarea pe jos si se uita cum arde) M-ai parasit pentru faima, inima de lut...Acum ti-am dat ce nu ai putut sa obtii singura. Te-am facut vedeta...(ii curg lacrimile) Asta a fost pretul libertatii mele...( ia telefonul si suna) Alo, Reko? Prietene, aveai dreptate....a murit.

=SFARSIT=